Când dezvoltatorii străini au început să intre pe piaţa rezidenţială românească, prin 2005-2006, au început să construiască şi să încerce să vândă utilizând strategiile pe care le aplicau şi la ei în ţară. Însă, şi vorbim aici despre cei serioşi, care nu vindeau planuri, ci apartamente, au aflat repede că în România nu poţi vinde ca în Italia, Franţa, Germania, Israel sau Marea Britanie, şi nu vorbim aici despre putere de cumpărare, ci despre gusturi şi pretenţii. Potenţialii cumpărători români erau în primul rând ataşaţi de casele pe pământ şi, dacă alegeau apartamente nu le căutau pe cele de la etajele superioare, ci exact invers. Asta deşi, mai sus – într-un bloc de locuinţe – e mai bine şi, în Occident, mai scump decât la etajele inferioare.

De ce se întâmpla şi încă se întâmplă asta? Motivele nu sunt foarte multe, dar au rădăcini adânci. Întâi de toate, psihologic vorbind, poporul român nu e unul căruia să-i placă altitudinea, preferă casa pe pământ, cu maximum o mansardă.

Toată ştirea pe BusinessCover.ro    Curs valutar din 10.06.2013    Indici bursieri din 10.06.2013