În timp ce Japonia vrea să-şi dubleze masa monetară în doi ani, BCE a redus dobânda la 0,5% (s-a pomenit şi de dobânzi „negative“ în Europa), iar Fed continuă achiziţia de bonduri în competiţia „cine îşi devalorizează mai mult moneda“, România exultă: se apreciază leul! În afară de bănci, mai este cineva încântat de încurajarea, prin curs, a dependenţei de importuri?

Deocamdată este prematur să vorbim de o mişcare viguroasă şi de durată de apreciere a leului. Nu ştim cât din cererea mai mare de lei din ultima vreme se datorează sezonalităţii („capşunarii“), cât dobânzilor mari (cu 5,25%, dobânda de politică monetară, stăm cel mai bine în regiune), cât unei mişcări speculative locale privite cu pasivitate de BNR. Ştim cu siguranţă că aprecierea leului nu se datorează investiţiilor străine.

Îngrijorează însă seninătatea cu care oficialii băncii centrale privesc întărirea leului în condiţiile în care, în lume, lupta se dă pentru slăbirea propriilor monede.

Toată ştirea pe RomâniaLiberă.ro    Curs valutar din 07.05.2013    Indici bursieri din 07.05.2013